Cea mai recenta insemnare: aici!!!
Versurile cele mai noi sunt acestea !!!
Blog´sorul meu!
Nu stiu cata continuitate voi avea in a-mi cuvanta ideile, simtirile si alte cele, insa imi promit ca o voi face ori de cate ori voi simti nevoia.
Imi pare rau ca nu am scris o poveste despre nea Costica. Aproape uitasem de el. Am fost si eu la cineva la tara si am cunoscut un batran foarte ciudat, cel putin pentru cei de acolo. Ciudat pentru ca nu avea familie si mai ales pentru ca nu putea face copii. daca nu poti face copii, esti blestemat. de asta nici nu a avut sotie. Si multor copii le era teama de el. Mie insa imi inspira atat de multa tandrete. Intr-o zi, stateam mai multi copii prin fata casei si nu mai stiu ce faceam, precis jucam vreun joc. Si nea Costica s-a apropiat de noi cu o farfurie cu niste painici si un pahar de vin. Mi-a oferit o painica si o gura de vin, pentru sufletul mamei lui. Am simtit in ochii lui atat de multa tristete! As fi vrut sa il imbratisez, sa ii spun ceva. Insa, nu puteam sa fac asta, mi-era rusine, ma vedea lumea, ar fi ras de mine. Nu i-am spus niciodata nimic. Si nu am vorbit nimic cu el. Insa il priveam mereu si mi se parea ca omul acela ar fi avut atat de multe de impartasit. Si mi-e ciuda. Mi-e ciuda pe norme, pe cutuma si pe oameni! Si mi-e dor de nea Costica.
Mi-a cazut o stea in palma. Am tinut-o strans-strans, mi-era teama sa o privesc, insa si-a facut singura loc si mi-a aratat privirea-i ofilita... niciodata nu am perceput o atat de mare tristete! Si atunci mi-a soptit printre ganduri ca e trista, ca se simte ca si un val intr-o mare zbuciumata, ca si un gand nescris... M-a rugat sa o tin cu mine pentru ca ne asemanam. Am inchis ochii.
Acum port in mine o stea cazatoare!
Ufff, ca mult a durat pana ce m-am reconectat la internet, insa nu a depins de mine. A fost Cezara bolnavioara, a facut febra (39.6), am mers la urgente... nu a dormit toata noaptea, pana la urma a trebuit sa plecam cu masina prin oras si asa a adormit si am dus-o in casa cu tot cu scaunelul de masina. Insa nu e nimic grav si o sa ii treaca, nu are nici o infectie in corp. Am fost azi si mi-am cerut scuze de la vecinii de deasupra apartamentului nostru, au fost foarte intelegatori si mi-au spus sa nu imi fac griji pentru ei ca nu se supara daca plange fata. Foarte de treaba oameni!
Astazi voi scrie aici exact ca intr-un jurnal de bord... ma doare foarte tare capul si nu pot decat sa ma gandesc ca maine am de mers la cumparaturi, ca trebuie sa vad cum fac cu fata sa isi revina etc etc... insa muzica ma ajuta sa ma relaxez, asa ca... pe curand...
Martea e zi de targ. Isi aduna oamenii toate catrafusele, se aduna in piata si incep sa si le aranjeze. De cum incepe targul, trebuie sa te inarmezi.... cu mare rabdare si vointa. Majoritatea celor care vin martea in targ, o fac, de fapt, pentru a socializa. Se intalnesc de prin toate satele limitrofe, vin sa isi rezolve problemele la banci, sa mai scoata bani, sa mai cumpere cate ceva... si sa vorbeasca, sa vorbeasca muuuult.
Cei care isi intind acareturile sunt... de multe feluri. De cele mai multe feluri. Gasesti cele mai nuantate culori de negru... sunt foarte multi musulmani care si-au gasit un loc pe meleagurile acestea si care se ocupa de comert. Ma uitam azi la ei si ma gandeam la "Covrigi, covrigi proaspeti" a lui Aziz Nesin... s-au schimbat foarte mult timpurile... cel putin pentru cei care pot pleca din tara lor. Buuun, trecand peste marea de marocani, ajungem sa ii admiram si pe gitani... care au asa niste fete linistite! Si mereu te intampina frumos, stiu sa isi faca meseria, chiar daca sunt pusi numai pe "sotii", stiu sa isi serveasca clientii. Astazi spunea un gitan: "avem numai marfa de marca, numai marfa de marca". Normal ca nu avea decat falsuri, bluze de doi lei si mult sclipici. Si il intreb: "de care marca?", la care el, surazandu-mi a la macho man, imi raspunde: "marca de marca". Punct.
Imi port privirile spre alte tarabe si trec pe la pantofi, trebuie sa ma innoiesc. Insa, ma intalnesc cu o batranica ce imi tot da tarcoale, e simpatica, insa, nu mai scapi de ea. Cezarei ii place de ea si mereu ii zambeste. Azi mi s-a parut ca i-a spus "hola", insa nu sunt foarte sigura. Trebuie sa mai urmaresc. Batranica aceasta s-a tinut scai de mine, m-am oprit la un stand cu bluzite, mi-a tot aratat toate hainele, le punea pe mine, imi placea cate una si ea le arunca pe toate in cealalta parte a standului. Am stat ceva timp acolo, nu stiu de ce, ca nu am putut agata nimic. Saracul vanzator imi tot arata bluzite de toate culorile, avea o fata obosita si imi spunea "uite, asta e foarte eleganta"... si era o bluza plina de paiete galbene si cu un decolteu cat toata Peninsula Iberica. :))) Am plecat mai departe si am gasit pana la urma si papucei si bluzite. Urasc sa imi cumpar haine, nici nu le probez, ma uit se nu fie prea batatoare la ochi, vad numarul si gata. De data aceasta am renuntat la negru si am ales bej si rosu. maine sper sa reusesc sa imi fac programare la coafor, o sa pun poza. :) Buuun, sa trecem peste moment. Ca sa parcurgi zece metri, trece o ora, pentru ca toate mamicile au scos copiii in carut, toate babutele se opresc in drum... ce se mai vinde, ce se mai aude de cutarica si de cutarescu etc etc. Pana la urma reusesti sa treci de multime. Ajungi in zona columbienilor, ei vin cu tot felul de artizanate, cu muzici, imi plac mai mult...
Fiind foarte cald, timpul trece si mai greu decat in realitate... incarcata cu tot delul de sacose, cu copil, cu carut, cu soarele in cap, m-am strecurat printre miile de masini si am ajuns in sfarsit acasa. Am facut putin parada modei, sunt multumita de achizitie, ma intind pe canapea si rasuflu usurata. A mai trecut o zi de targ.
sa nu te schimbi niciodata! e ceea ce cerem partenerului de viata. reprosam la sfarsitul unei relatii "te-ai schimbat". sau ceea ce le place unora sa spuna despre relatia lor de iubire: "e la fel ca la inceput". Nimic nu mi se pare mai trist decat o relatie care a ramas la fel ca la inceput!
cred in continuare ca iubirea trebuie sa aduca cu sine o schimbare, in tot ceea ce reprezinta omul. partenerii au foarte multe lucruri in comun, insa si mai multe lucruri care ii "despart". totul acesta reprezentat de plusuri si minusuri ar trebui sa ne framante mai mult, sa ne faca sa cautam... insa ceea ce incepe ca o dorinta de cunoastere termina prin a fi o maaaare blazare. Cum poti sa te bucuri ca ramai acelasi? pentru ca majoritatea iau asta la modul propriu si nu fac nimic pentru a creste. Prin "sa ramai la fel" inteleg sa iti pastrezi ideea de integritate, insa pamantul se roteste, timpul poarta cu sine schimbari in orice domeniu, nu poti sa nu iti schimbi ideile, gandurile, dorintele. si nu e vina ta daca te schimbi. e, insa, alegerea ta sa iti schimbi sistemul de valori, insa sa pastrezi esenta. nu voi cere niciodata nimanui sa nu se schimbe.
iar relatia mea de iubire nu e niciodata la fel ca la inceput. suis sau coboras, fiecare moment aduce cu sine o lectie.
imi plac expresiile "a imbatrani frumos", "a imbatrani impreuna", insa procesul acesta e in zadar daca nu inveti ceva in drumul tau.
eu imi doresc sa imbatranesc frumos!
***
in alta ordine de idei, mi-am adus aminte de o chestie amuzanta care mi s-a intamplat... intr-o vara, acum vreo trei sau patru ani. e o situatie jenanta, insa imi place sa rad uneori de mine.
se apropia examenul de bacalaureat si dadeam ore particulare unui baiat la mai multe materii. mergeam eu la domiciliul elevului, imi era mai comod asa. intr-una din zilele acelea calduroase, ma indreptam spre casa elevului cu pricina. mergeam foarte incet pentru ca aveam destul timp la dispozitie, tocmai facusem un dus si ma simteam foarte racoroasa. si cum mergeam eu linistita, observ ca se indreapta catre mine un tip, uitandu-se foarte insistent in directia mea. wow, ce placut e sa te simti privita cu admiratie! in general daca ma urmareste cineva cu privirea, ma rusinez si ma uit in alta parte, ceea ce am facut si in acel moment. ar fi fost bine daca m-as fi uitat in ochii lui, poate as fi observat exact in ce parte a corpului meu se uita. eu eram de acum in al noualea cer de emotie, el ajunge in dreptul meu si imi spune cristalin "sclipici!". hmmm, ce e asta? a plecat pur si simplu, nu a mai spus nimic, nu s-a oprit... am ramas masca. Doamne, mare ti-e gradina! peste cateva zeci de secunde, ma opresc in mijlocul drumului si ma fac alba ca varul! imi aduc aminte ca dupa dus, mi-am pus chiloteii (alt cuvant sinonim chiar nu gasesc acum) bleu cu... sclipici! aveam slitul de la blugi desfacut si ma plimbam in toata splendoarea mea.
Refulare
proces psihic autonom prin care anumite materiale psihice: reprezentări, afecte, impulsii etc. sînt împiedicate să acceadă la mintea conştientă. Ele sînt astfel împiedicate să se traducă în act fie că este vorba de simpla conştientizare, fie de excitarea motilităţii.(sursa: http://www.freudfile.org/psihanaliza/termeni.html)
Defulare
eliberarea şi exteriorizarea conştientă a tendinţelor şi sentimentelor până atunci refulate în subconştienta
(sursa http://www.sfaturimedicale.ro/dicionar-medical/func,display/page,9/catid,172/)
am dat cele doua definitii pentru a nu se mai face confuzie intre cei doi termeni.
***
"Imi ramane doar sa plang,
in singuratatea in care esti
Si sa-ti privesc ochii prin care eu
Nu voi mai putea plange vreodata…
In singuratatea in care sunt."cititi mai mult pe blogul lui Mircea. Pentru ziua de azi, raman cu vorbele lui si imi port gandurile catre zari mai vesele.
- Ce poti face intr-o dimineata ploioasa si innourata de septembrie? Sa citesti o carte? Da, insa ai terminat tot ce aveai in biblioteca.
O scuza buna pentru Maria pentru a-l suna. Oare este acasa? Unde altundeva ar putea fi pe vremea asta? Pune mana pe telefon, formeaza in graba numarul si asteapta, nervoasa. Suna, dar nu raspunde nimeni.
- Nu e acasa.
Nelinistea isi face loc in sufletul ei, dar nu pentru mul timp pentru ca suna cineva la usa. Este el!
Nuu, e vecina de la parter care vrea sa stie daca si la ea s-a oprit curentul. de cateva secunde nu mai e lumina si a si aparut la usa! Carmela, cum ii place sa i se spuna, este o femeie de peste 40 de ani, vopsita rosu tipator, grasuta si cu o voce calda, ce te face sa crezi ca...[va continua]
Peripetiile lui Tam-Nesam - piece number one
Ce pacat ca soarele rasare dimineata! E atat de frumos si, uneori, nu toti se pot trezi pentru a rasari odata cu soarele.
In dimineata aceasta, soarele pare ca a rasarit mai tarziu in poienita albastra. Vrabiutele si-au adunat puii si au privit mute de uimire frumusetea rasaritului. Copacii mai batrani si-au dat crengile la o parte pentru a face loc razelor. Copacii stiu cand rasare soarele!
Poienita albastra e plina de floricele... albastre. Odata am trecut pe acolo si Tam-Nesam tocmai isi pictase pe obraz o floare albastra. Era mai vesel ca niciodata si mi-a spus ca nu vasuze pana atunci culoarea aceea.
-Cum se poate, Tam-Nesam? Si cerul? Nu ai privit niciodata cerul?
-O, ba da! Dar cerul e verde. Pana sa vad cerul nu stiam ca exista culoarea verde, mi-a spus el cu ochii plini de fericire.
Nu am continuat cu intrebarile. Cu siguranta am fi ajuns intr-un punct in care mi-ar fi spus ca eu sunt mov. Si chiar nu mi-ar placea sa mi se spuna ca sunt mov!
De fapt, in poienita albastra nu locuieste nimeni, nici macar vrabiutele. Ele vin aici pentru ca e cel mai frumos loc, insa mereu se reintorc la cuiburile lor.
Poienita este a mea, a florilor, a pasarilor si a nimanui in particular. Insa, de ceva vreme a poposit un sarpe... mi s-a parut destul de in varsta, insa mi-a fost jena sa il intreb cati ani are. Si asa m-am inrosit toata cand mi-a spus ca ii plac ochii mei. Cica ar fi calzi.
Mie si lui Tam-Nesam nu prea ne-a placut ca sarpele si-a intins cortul in poienita. Insa nu i-am putut spune sa plece, am asteptat sa vina doamna Cotofana, ea e mai indrazneata si mereu ne salveaza din situatii dificile. Eu am plecat acasa mai devreme, insa bunul meu prieten Tam-Nesam a mai ramas. Voia sa vada ce se mai intampla.
-Auzi, mai baiete!, se auzi glasul sarpelui, proaspat incolacit in jurul unui biet copac. Ia fa-mi si mie un masaj, ma doare coada de nu mai pot. Se vede in privirea ta ca ai bioenergie.
-Chiar asa? Vai, multumesc, am simtit eu ceva ieri cand am pus mana pe o lacusta. Parca m-a fulgerat. Si de atunci, parca ma simt diferit.
Tam-Nesam nu isi mai incapea in piele de bucurie, nimeni altcineva nu-i observase schimbarea. Incantat, isi puse manutele la framanta carnea batranului... [va continua]
Pagina a fost vizitata de ori.